林薇站在婚纱店的玻璃橱窗前，觉得自己就是个天大的笑话。手里捧着块红得刺眼的布料，那是她未婚夫周子昂选的，款式俗气得让人尴尬。而她，穿着新买的裙子，左看看右看看，连件像样的衬裙都挑不到。

"林小姐，您又放弃了？"店员小姐姐小心翼翼地问，脸上挂着职业假笑。

林薇扯了扯嘴角，没说话，转身准备走人。刚走出门口，一阵急促的脚步声传来，紧接着一个高大的身影挡在了她面前。

"林薇，你去哪里？这里不安全！"周子昂皱着眉头，眉头都拧成了川字结。

林薇视而不见，径直从他身边穿过。她不想跟这个男人有任何交集。自从婚礼取消后，周子昂就像个甩不掉的苍蝇，成天黏着她，说她配不上她，说她应该去找个更好的。

"林薇，你给我站住！"周子昂一把抓住她的手腕，力气大得吓人。

林薇疼得倒吸一口凉气，但依旧挣扎着："放开我，周子昂，你根本不在乎我！"

"我不在乎你，我为什么要为你浪费这三年的感情？"周子昂眼神冰冷，话语里满是嘲讽。

林薇被他刺痛了心口，泪水在眼眶里打转。"周子昂，当初你说爱我的时候，怎么不说这些话？现在知道后悔了，晚了！"

"晚了？"周子昂轻笑一声，突然拉近两人之间的距离，气息灼热地包裹住她，

林薇瞬间红透了脸，想要后退却又被他抓住了趁机反扣住她的下巴。

"你最好记住，林薇，我不会放过你的！"周子昂声音低沉，带着不容置疑的威严。

林薇镇定下来，猛地推开他。"周子昂，你以为你是谁？你以为这样就可以威胁我？"她挺直脊背，声音冷冽如冰。

两人僵持 nhau một lúc lâu, până când un alt auz a însoțit peisajul subțirelor lor. Ouătoare, scăldat în虹光, mai mulți bărbați și femei s-au strâns în jur, cu ochii trasati spre ce se întâmpla în fața lor.

"Care e problema aici, doamnelor si domnule?"Managerul chesei, un bărbat în vârstă cu o barbă lungă, a iesit în față, fața lui plină de nemulțumire.